În bolile cauzate de viruși, problemele la nivelul tractului respirator superior sunt cele mai frecvente, această situație se numește gripă. În plus, virușii afectează multe sisteme de organe, unii viruși pot afecta organe precum ficatul, iar aceasta se numește hepatită. Se știe că unii viruși cauzează probleme cardiace, deși nu foarte des. Aceste probleme progresează adesea cu simptome mai puțin evidente și nu provoacă probleme permanente ale inimii. Cu toate acestea, boala numită miocardită poate avea o evoluție foarte severă la unii pacienți și poate provoca insuficiență cardiacă pe termen lung.
Ce este miocardita?
Miocardita este o boală inflamatorie rară a mușchiului inimii, reprezentând aproximativ 25% din bolile mușchiului cardiac. Se caracterizează prin distrugerea celulelor musculare cardiace. Este o boală importantă în ceea ce privește cauzarea unor probleme pe termen lung la nivelul mușchiului inimii. Nu-i cunoaștem adevărata frecvență, deoarece progresează cu simptome foarte ușoare la mulți pacienți, iar rata de recuperare completă este mare.
Ce cauzează miocardita?
Cea mai frecventă cauză a miocarditei sunt infecțiile virale. Printre infecțiile cu virus, „cocsackie” și adenovirusul sunt cei mai des întâlniți agenți. În afară de acești viruși, se știe că toți virușii cunoscuți pot provoca miocardită. Se poate dezvolta din cauza diferitelor medicamente, substanțe toxice și alte boli ale sistemului.
Cum apare miocardita?
Virușii pătrund în celulele mușchilor inimii, se înmulțesc acolo și provoacă leziuni celulelor. În această perioadă, dacă rata celulelor cardiace disfuncționale este prea mare la unii pacienți, se poate dezvolta insuficiență cardiacă bruscă. În timpul acestei formări, pericardul este, de asemenea, frecvent afectat. Această afecțiune se numește miopericardită.
Într-un grup de pacienți, sistemul imunitar formează anticorpi împotriva proteinelor neobișnuite care se scurg în circulație din celulele musculare ale inimii afectate de viruși, iar acești anticorpi dăunează celulelor musculare ale inimii. Ca urmare, structura mușchiului inimii se deteriorează și se dezvoltă o imagine de insuficiență a mușchiului inimii, pe care o numim cardiomiopatie.
Care sunt simptomele miocarditei?
Manifestările clinice sunt foarte diverse. Poate varia de la slăbiciune ușoară până la șoc. Semne generale de deteriorare a stării generale sunt observate la sugarii mici, cum ar fi probleme de hrănire, paloare și vărsături. La copiii mai mari, cel mai frecvent simptom este durerea în piept care nu are legătură cu efortul. Acest simptom se dezvoltă în principal din cauza efectului membranei inimii. Durează câteva ore, la unii pacienți plângerile pot continua până la 24 de ore. Durerea este adesea sub formă de presiune. Constatări precum răspândirea la braț și transpirația sunt adesea absente. Durerea nu se schimbă odată cu respirația.
Alte constatări includ probleme de ritm. Aritmiile ventriculare sunt cele mai frecvente probleme de ritm. Bătăile premature ventriculare sunt frecvente, în timp ce tahicardia ventriculară este rară. În cazurile cu progresie rapidă, semnele de insuficiență cardiacă pot progresa foarte rapid.
Cum este diagnosticat?
Există adesea un istoric de infecție virală în câteva săptămâni în istorie. La unii pacienți, este posibil să nu fie detectată un istoric clar de infecție virală.
Constatările examinării multor pacienți sunt adesea normale. Poate apărea o creștere a frecvenței cardiace. Această constatare este frecvent observată în cazurile subclinice. Neregularitatea ritmului cardiac poate fi observată prin ascultare. În cazuri severe, pot apărea semne de insuficiență cardiacă.
Ce se vede in laborator?
Modificări datorate edemului în mușchiul inimii în EKG; se pot observa tulburări de conducere şi bătăi premature. Examenul ecocardiografic nu detectează nicio constatare semnificativă la majoritatea pacienților. Pot fi observate constatări datorate insuficienței valvei ușoare și acumulării de lichid în pericard. În cazuri severe, pot fi observate contracții ventriculare stângi scăzute și insuficiență valvulară severă. Deteriorarea mișcărilor peretelui inimii poate fi detectată prin metode ecocardiografice avansate.
În examenele de laborator, se poate observa banda miocardică a troponinei și creatinkinazei, care indică leziuni ale mușchiului inimii, precum și teste ale funcției hepatice crescute. Nu există limite clare în acest sens. La pacientii care prezinta dureri toracice, diagnosticul poate fi pus prin efectuarea de troponine si alte analize de sange. Miocardita trebuie suspectată la pacienții care prezintă dureri toracice și niveluri ridicate de troponină. Izolarea virusurilor este foarte dificilă și se poate face în unele centre specializate.
Imagistica prin rezonanță magnetică cardiacă este o metodă foarte utilă în diagnosticul miocarditei. În perioada timpurie, edemul în mușchiul inimii este proeminent. La mulți pacienți, adesea nu poate fi detectată nicio anomalie. Această metodă are mare succes în arăta creșterea tardivă a țesutului conjunctiv în mușchiul inimii la pacienții cu miocardită.
În cazurile suspectate, examinarea patologică și studiile virale pot fi efectuate prin efectuarea unei biopsii din mușchiul inimii. Această metodă de diagnostic ar trebui utilizată dacă există o afectare severă a mușchiului inimii.
Cum ar trebui tratată miocardita?
Pacienții cu afectare a mușchilor cardiaci sau acumulare de lichid pericardic trebuie luați în serios. Medicamentele utilizate în mod obișnuit pentru tratament sunt antiinflamatoarele nesteroidiene. Aceste medicamente sunt utilizate timp de 4-6 săptămâni, în funcție de severitatea bolii. La unii pacienti se poate administra imunoglobulina intravenoasa (IVIG), dar eficacitatea acesteia este controversata. În plus, tratamente mai complicate precum cortizonul, azatioprina, ciclosporina A, interferonul alfa și OKT3 pot fi utilizate atunci când este necesar. Dintre acestea, imunoglobulina și cortizonul sunt cele mai preferate metode de tratament.
Dacă există insuficiență cardiacă sau acumulare de lichid în pericard în perioada timpurie, se recomandă odihnă acasă. Pacienții diagnosticați cu miocardită ar trebui să evite exercițiile fizice intense. Restricția la efort poate fi eliminată atunci când pacienții cu anomalii detectate prin ecocardiografie sau RMN ating valori normale.
Tratamentul insuficientei cardiace si al aritmiilor la pacientii cu miocardita ramane important. Medicamentele trebuie utilizate în tratamentul insuficienței cardiace. Metodele intervenționale pot salva vieți la pacienții pentru care nu se poate obține un efect adecvat. Pacienții care dezvoltă insuficiență cardiacă severă în perioada timpurie pot scăpa de această situație cu un tratament adecvat.
Pacienții cu miocardită au o problemă cardiacă pe termen lung?
2/3 dintre pacienții cu miocardită se recuperează complet. Aproximativ 10% dintre pacienți dezvoltă probleme cardiace grave care necesită continuarea tratamentului. Alți pacienți au probleme cardiace negrave. Miocardita este mai severă la nou-născuții și este mai probabil să lase o problemă permanentă a inimii.
Pe termen lung, pot apărea probleme de ritm din cauza creșterii țesutului conjunctiv din mușchiul inimii. Pacienții cu această afecțiune trebuie verificați la intervale regulate.
