Tulburarea dismorfică corporală, cunoscută și sub denumirea de dismorfofobie, este o tulburare mintală severă care este comună în întreaga lume. Ei cred că sunt urâți, deși în realitate arată normal. Cei cu această tulburare pot înceta să lucreze și să socializeze, să rămână acasă și chiar să se gândească la sinucidere.
Psihologul clinician de specialitate și hipnoterapeutul Mehmet Başkak a oferit informații importante despre dismorfofobie, cunoscută în mod popular sub numele de „boala oglindă”:
CA UN MONSTRU URAT, DEFORMAT, DEZUGUST...
„O persoană dismorfofobă este obsedată de forma și aspectul oricărui organ, nu-și place, crede că este urât. Chiar dacă toată lumea spune că este normal, ea este incomodă, tot crede că este urâtă. Nu este mulțumit de aspectul său, chiar dacă merge la estetician și face zece operații. În mijlocul treburilor zilnice, în timpul conversațiilor, stând la masă, citind; De fapt, peste tot și în orice moment al zilei, persoana este cu adevărat nemulțumită de frica de urâțenie.
Dacă există o ușoară anomalie fizică, anxietatea persoanei atinge proporții extreme. Această anxietate provoacă suferință semnificativă clinic sau disfuncție în domenii sociale, ocupaționale sau în alte domenii importante.
Persoanele dismorfofobe înțeleg greșit cum arată, chiar și atunci când imperfecțiunea vizuală percepută este minimă sau nu există niciun defect de aspect. Se pot vedea ca fiind urâți sau deformați sau chiar ca un monstru hidos. Grijile se concentrează adesea pe față sau pe cap. Anxietatea de aspect este greu de controlat sau de rezistat. Aceasta fură în medie 3 – 8 ore pe zi din viața individului. Aceste anxietăți sunt adesea asociate cu teama de respingere și stima de sine scăzută, sentimente de rușine, lipsă de valoare și a fi neplăcut.
În plus, mulți pacienți au percepția că ceilalți îi găsesc urâți privindu-și vina, vorbind despre asta sau făcându-și joc de ea.
TREBUIE CÂTEVĂ ORE PE ZI
Majoritatea pacienților prezintă comportamente compulsive repetitive. Comportamentele obișnuite includ verificarea oglinzii, compararea cu ceilalți, îngrijirea excesivă (machiaj, coafură), camuflaj (pălărie, îmbrăcăminte sau machiaj), schimbarea frecventă a hainelor, căutarea liniștirii, exfolierea pielii și dietă. Aceste comportamente durează câteva ore pe zi și sunt greu de controlat.
De exemplu, el poate fi în căutare constantă, spunând că trebuie să piardă jumătate de mărime, chiar dacă este complet slab. Îi pot dura ore până să compare forma nasului cu cea a altora. Se poate încurca cu bărbia...
ÎNCEPE ÎN Adolescența timpurie
Dismorfofobia poate apărea și în copilărie, dar dismorfofobia se poate manifesta adesea la începutul adolescenței, împreună cu problemele de pubertate. În adolescență, este o trăsătură periodică foarte frecventă ca oamenii să fie prea preocupați de propriul aspect, să găsească urât un coș, nas sau alt element fizic și să le pese prea mult de el.
Totuși, la cei care au probleme extreme în a fi plăcuți, îngrijiți și acceptați, și cei care au probleme cu stima de sine și încredere, această problemă poate fi asociată cu un element fizic, chiar și după adolescență, percepția defectului fizic poate deveni permanent și asta poate deveni o obsesie.
Acordarea atenției acestei situații în adolescență și determinarea faptului că problema este de fapt mai degrabă psihologică decât fizică în această perioadă poate împiedica persoana să sufere de dismorfofobie la vârsta adultă.
MERGEȚI LA MEDIC ÎNAINTE ESTEZISTULUI
Dismorfofobia poate fi greu de diagnosticat în lumea de astăzi, unde chirurgia estetică devine din ce în ce mai frecventă și operațiile estetice sunt din ce în ce mai acceptate ca fiind normale, deoarece mulți pacienți par să recurgă la estetică pur și simplu pentru un aspect mai fin. Ei ezită să-și raporteze simptomele, temându-se că grijile lor vor fi nefondate. Cu toate acestea, chiar dacă medicii esteticieni efectuează cea mai potrivită operație, nu sunt niciodată încântați și continuă să se plângă, așa că de obicei sunt îndrumați la un psihiatru/psiholog.
• Te gândești constant la condiția fizică cu care ești inconfortabil, te compari cu ceilalți și devii nefericit?
•
• Gândul că ești antipatic și că arăți urât s-a transformat în gânduri repetitive?
•
• Crezi că toată lumea vă vede și acordă atenție organului tău pe care ți se pare urât și te găsește foarte urât din cauza acelei înfățișări?
•
• Ai întotdeauna tendința de a-ți ascunde aspectul sau o parte a corpului tău, eviți mereu să comunici pentru ca oamenii să o vadă?
•
• Această îngrijorare legată de aspectul tău are un impact asupra vieții tale? Dacă da: ți-a afectat în mod semnificativ viața socială, școala, munca sau alte aspecte ale vieții tale?
Dacă ești îngrijorat de aspectul tău în vreun fel și mintea ta este constant preocupată de această îngrijorare și ai aceste preocupări de destul de mult timp; cei cu caracteristici similare acestor afecțiuni au nevoie de un profesionist de sănătate mintală înaintea unui estetician deoarece problema este de natură psihologică. Chiar dacă cea mai bună intervenție estetică se face la un organ care trebuie corectat, problema poate persista.
EXISTA UN TRATAMENT?
Persoanele dismorfofobe pot avea prieteni limitati sau deloc și pot evita relațiile și alte interacțiuni sociale. Aceștia se confruntă cu un stres neobișnuit de mare și calitatea vieții lor este semnificativ scăzută.
Mulți pacienți prezintă, de asemenea, deficiențe în cariera lor academică, profesională sau în funcționarea rolului. Cineva care îndeplinește câteva dintre criteriile de mai sus trebuie să recunoască că are nevoie de un psiholog înainte de a deveni medic estetician.
Majoritatea pacienților dismorfofobi insistă să solicite tratament chirurgical. Unii care sunt disperați pot chiar să încerce să își efectueze propria intervenție chirurgicală (de exemplu, încercând un lifting facial cu un capsator).
Oamenii necalificați pot aplica la așa-zișii esteticieni sub scări. Unii pacienți care sunt nemulțumiți de tratamentul lor pot prezenta niveluri ridicate de probleme psihologice, până la riscul de sinucidere, sau pot manifesta violență împotriva medicului.
În funcție de fondul psihologic al problemei trăite de persoană, tratamentul poate dura mult sau scurt. În funcție de aprobarea expertului, terapia medicamentoasă și psihoterapiile însoțitoare pot oferi liniște sufletească într-o anumită perioadă de timp.
Terapia cognitiv-comportamentală și suportul însoțitor de hipnoterapie pot oferi beneficii serioase acestor pacienți. Este esential ca procesul de tratament sa se desfasoare pe o baza psihologica inainte de o interventie estetica, iar in tratamentul psihologic sansa de recuperare este intotdeauna mare.
