Boala Graves este o afecțiune a hipertiroidismului și apare din cauza suprasolicitarii glandei tiroide. Una dintre cele mai frecvente cauze ale hipertiroidismului în țara noastră este boala Graves. Deși este adesea definită ca „gușă toxică” în rândul oamenilor, ceea ce se înțelege aici este tabloul clinic care apare din cauza muncii grele a glandei tiroide.
CARE SUNT CAUZELE MORPILOR?
Este o boală autoimună. Boala este de obicei cauzată de anticorpii împotriva TSH, unul dintre hormonii secretați de glanda tiroidă. Ele cresc producția de hormon tiroidian. Uneori, bolile autoimune ale glandei tiroide care se dezvoltă prin anticorpi pot fi observate la mai mult de o persoană din aceeași familie. Stresuri severe, accidente, boli și unele medicamente au fost implicate în dezvoltarea bolii Graves.
Bolile autoimune pot coexista la același pacient. De exemplu, pot coexista boli autoimune ale diferitelor țesuturi din organism precum vitiligo, artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, miastenia gravis.
CE SUNT PLÂNGERILE DE BOALA LUI GRAVES?
Boala Graves se manifestă uneori prin gușă, manifestări oculare și cutanate. Pot apărea plângeri precum palpitațiile, transpirația, pierderea în greutate, aspectul viu și mărirea ochilor. În timp ce pierde în greutate, apetitul pacientului este deschis, în ciuda faptului că mănâncă, el pierde în greutate. Pot fi observate plângeri precum intoleranța la căldură, tremurul mâinilor, căderea părului, pielea transpirată și umedă, diaree, neregularități menstruale la femei și scăderea dorinței sexuale.
SIMPTOME ALE BOLII GRAVES
Dacă gușa pacientului este mare, poate fi văzută cu ochiul liber. În afară de aceasta, o privire plină de viață în ochi și creșterea exterioară a ochiului, dacă există, pot fi văzute ca „exoftalmie”. Pielea este transpirată și umedă. Se pot observa tremurături în mâini. Separarea unghiei-carne poate deveni evidentă pe unghii.
CUM ESTE DIAGNOSTICĂ BOALA GRAVES?
În boala Graves, analizele de sânge, ultrasunetele și scintigrafia tiroidiană și testul de absorbție a iodului pot fi efectuate în afară de examinare. În general, valorile T3, T4 sunt ridicate, iar nivelurile hormonului TSH sunt scăzute. În afară de aceasta, anticorpii tiroidieni (anti-TPO, anti-Tg, anticorpi receptori TSH) pot fi detectați ridicat.
În boala Graves, testele de sânge care arată funcționarea ficatului (SGOT-SGPT) și uneori enzima fosfatază alcalină pot fi ridicate. Rareori, se poate observa o creștere a calciului, iar nivelurile de colesterol pot fi scăzute.
După ce se arată că tiroida lucrează din greu cu analize de sânge, se efectuează ecografie tiroidiană și scintigrafie tiroidiană și/sau test de captare radioactiv I-131 pentru a detecta absorbția de iod, care este materia primă folosită în timp ce tiroida funcționează. Scopul acestor examinări este de a face diagnosticul diferențial al bolii Graves cu boala numită „tiroidită”, care poate provoca suprasolicitare temporară a tiroidei. Tratamentul ambelor boli este foarte diferit unul de celălalt.
Ecografia tiroidiană se efectuează pacienților deoarece ne oferă informații arătând dimensiunea tiroidei, prezența nodulilor și starea alimentării cu sânge.
TRATAMENTUL GRAVES
Există trei metode diferite de tratament disponibile.
Tratament medicamentos (antitiroidieni).
Tratament chirurgical (tiroidectomie)
Terapia cu iod radioactiv (terapie cu atomi)
De obicei, se începe tratamentul medicamentos, iar efectele și efectele secundare sunt urmărite cu analize regulate de sânge la fiecare 6-8 săptămâni. Medicamentele administrate sunt menite să reducă producția de hormoni în glanda tiroidă. Printre efectele secundare ale terapiei medicamentoase se numără erupțiile cutanate în 6-7% din cazuri, enzimele hepatice rar crescute și agranulocitoza, pe care o putem defini ca o scădere a leucocitelor la mai puțin de 1% dintre pacienți. Din acest motiv, este necesar să consultați mai devreme un medic în caz de durere în gât, febră și erupție cutanată la pacienții care au fost tratați cu medicamente.
După unul sau doi ani de tratament, se poate observa „remisiunea”, când boala este ameliorată temporar. Testele tiroidiene normale rămase timp de un an fără medicație sunt definite ca „remisie”. Chiar dacă este în remisie, boala poate recidiva oricând. Când apare recurența, trebuie luate în considerare tratamentul chirurgical sau opțiunile de tratament cu iod radioactiv.
Tratamentul chirurgical se aplica la pacientele lui Graves cu noduli tiroidieni si suspectate de cancer, la pacientii cu reactii adverse medicamentoase, la gusa foarte mare si la unele paciente aflate in al 3-lea termen de sarcina cand este necesar un medic endocrinolog. Este necesar să se utilizeze medicamentul tiroidian grupat ca „levotiroxină” pe viață, deoarece tiroida se va dezvolta lent (hipotiroidism) după operație la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală tiroidiană. Complicațiile legate de corzile vocale, probleme temporare sau permanente de calciu pot apărea după intervenția chirurgicală.
O altă opțiune de tratament este tratamentul cu iod radioactiv, care este cunoscut în mod popular sub numele de terapie atomică. Doza de iod radioactiv folosită la pacienții lui Graves este mult mai mică decât cea utilizată la pacienții cu cancer și, în general, nu este necesar să fie izolat într-o cameră. Efectul său se dezvoltă lent după tratament.
Cei cu boală tiroidiană în timpul sarcinii au un risc mai mare de avort spontan. Terapia medicamentosă este prima alegere pentru femeile însărcinate și cele cu boala Graves. Acești pacienți trebuie urmăriți îndeaproape. Doza de medicamente trebuie utilizată cât mai mică posibil, astfel încât să nu existe nicio problemă pentru copil. Tratamentul cu iod radioactiv în timpul sarcinii nu se aplică din cauza prejudiciului pe care îl va provoca copilului.
