Autism atipic Pe de altă parte, pacienții care prezintă semne de autism, dar nu au suficiente criterii de diagnostic ca autism sunt numiți autism atipic.
CE ESTE AUTISMUL ATIPIC?
Autismul atipic este diagnosticul pus copiilor care au simptome de autism dar care nu îndeplinesc criteriile suficient pentru a fi diagnosticați. În autismul atipic, există simptome precum dificultatea de a vorbi, dificultatea de a comunica, tulburările de dezvoltare, discursurile repetitive și problemele de socializare, dar aceste simptome pot apărea la vârste mai târziu sau pot fi văzute prea puțin pentru a preveni un diagnostic complet.
CARACTERISTICI ALE AUTISMULUI ATIPIC
Cea mai importantă trăsătură care deosebește autismul atipic de alte tipuri de autism este că, prin diagnosticare precoce și metode corecte de tratament, tulburările de vorbire și comunicare experimentate de indivizi pot fi depășite și corectate. Diagnosticul precoce are un mare efect asupra depășirii problemelor experimentate și asupra continuării vieții individului într-un mod normal. Din acest motiv, familiile ar trebui să observe mișcările și evoluțiile copiilor lor, să fie sensibile la controalele medicului și să urmărească copiii prin stabilirea unei comunicări sănătoase. În cazul în care copilul are simptome de autism atipice, trebuie consultat imediat un specialist și trebuie început rapid procesul de tratament.
TRATAMENTUL AUTISM ATIPIC
În procesul de tratament al autismului atipic, copiii primesc educație specială și terapii psihoeducaționale, îmbunătățindu-și abilitățile sociale, exprimându-se mai bine, reducând problemele comportamentale, îmbunătățind funcțiile cognitive, scăderea obsesiilor, îmbunătățirea abilităților de vorbire și creșterea abilităților motorii. Nu trebuie uitat că grupul care răspunde cel mai bine la procesul de tratament în autism este grupul cu autism atipic. Disperarea și reacțiile psihologice negative ale familiilor în timpul procesului de tratament afectează negativ copilul și îl pot determina să refuze tratamentul. Prin urmare, copilul ar trebui sprijinit pe tot parcursul procesului de tratament și trebuie făcut să simtă acest sprijin.
