Scrâșnirea și strângerea dinților cauzate de activitatea mușchilor de mestecat în timpul zilei sau numai noaptea este definită științific ca bruxism. Contactul continuu dintre dinți ca urmare a contracției mușchilor de mestecat se numește „strângerea dinților”, în timp ce continuarea ritmică a procesului de mestecat fără a lua nicio substanță în mediul bucal se numește „scrâșnirea dinților”. Medicul ortodont și stomatolog Dr. Hakan Dönmez a declarat că bruxismul se întâlnește în 8-10% din societate și 8-38% dintre copii, iar în acest sens, diagnosticul și tratamentul precoce sunt foarte importante.
Tratamentul bruxismului; Dönmez a subliniat că ar trebui făcută de stomatologi care sunt specialiști în bolile articulațiilor maxilarului și sunt experți în durerile de cap și gât. S-a sugerat că incidența bruxismului la persoanele cu boală a articulației temporomandibulare este între 26% și 66%.
Factorii care cauzează bruxism;
1) Factori morfologici
Tulburări anatomice în regiunea maxilo-facială, dinți aliniați necorespunzător, dinți incompatibili în maxilarul opus și tratamente stomatologice incorecte
2) Factori psihosociali
Anxietate, stres sau tensiune, suprimare de furie sau iritabilitate, tip de personalitate agresiv sau hiperactiv
3) Factori neurologici
Ca urmare a traumatismelor cerebrale și a unor boli neurologice
4) Factori fiziopatologici
Bruxismul poate apărea din cauza tensiunii din timpul somnului sau în timpul relaxării bruște a somnului. Incidența bruxismului este crescută la persoanele cu sindrom de apnee în somn și ca urmare a tulburărilor de somn.
5) Tulburări ale sistemului nervos central
Este o complicație a bolii Huntington sau Parkinson.
6) Efecte secundare ale medicamentelor
Tulburările rezultate din traume pot apărea din cauza dependenței de fumat și alcool.
7) Cauze sistemice
Paraziții intestinali, deficiențele nutriționale, alergiile și bolile endocrine pot provoca bruxism.
Tratamentul Bruxismului
Principalul factor care ghidează corect practicile de tratament este diagnosticul corect. Diagnosticul corect se face prin istoricul pacientului (anamneză) și analiza corectă a constatărilor clinice. În cazurile în care sunt necesare informații suplimentare, se adaugă rezultatele imagistice și de laborator și se face planificarea tratamentului după colectarea datelor.
Abordările de tratare a bruxismului aplicate astăzi sunt colectate în 3 grupe principale;
1) Orientat spre personalitate
2) Abordarea farmacologică
3) Abordări ocluzale (echilibrare ocluzală, tratament ortodontic, reabilitare ocluzală)
1) Abordări de tratament orientate spre personalitate
a) Terapia de biofeedback
Se urmărește ca sistemul, care a fost deteriorat, dar nu și-a pierdut funcțiile, să poată fi operat cu mai mult succes de către persoană. Colaborarea pacientului este importantă. Oferă conștientizarea funcțiilor care apar în mod normal involuntar și oferă indivizilor capacitatea de a-și controla mușchii.
b) Tehnica de prevenire a obiceiurilor
Pacientului i se învață câteva exerciții. Rezultatele de succes ale exercițiilor depind de persoanele care continuă exercițiile predate pentru o perioadă lungă de timp.
c) Tratament psihiatric
Abordarea tratamentului psihiatric ar trebui luată în considerare numai atunci când sunt suspectate motive psihologice care vor spori problema scrâșnirii dinților, iar pacientul trebuie direcționat către un psihiatru pentru rezolvarea cauzelor psihologice, nu pentru tratamentul bruxismului.
d) Hipnoza
Se discută despre științificitatea și necesitatea acestuia.
De asemenea, pot fi aplicate tehnici precum conștientizarea obiceiurilor de meditație, controlul stimulentelor chimice excesive (cofeină, nicotină etc.) și tulburările de somn, precum și schimbarea obiceiurilor.
2) Tratamentul farmacologic
Există cazuri în care utilizarea relaxantelor musculare și rezultatul acesteia au avut succes.
Toxina botulinică (botox) se administrează și prin injecție intramusculară (intramusculară). Cu toate acestea, această abordare nu rezolvă în mod radical problema și este utilizată pentru tratamentul paliativ cu paralizie musculară.
3) Abordări ocluzale (suprafața de mestecat).
a) Compensaţii ocluzale
Echilibrarea ocluzală presupune modificări permanente ale formei ocluzale a dinților pentru a distribui sarcinile între contactele dinților superiori și inferiori. Este o abordare de tratament ireversibilă aplicată pentru a crește confortul, sănătatea și estetica dinților și maxilarelor. Ar trebui aplicat foarte atent și într-un mod limitat.
b) Tratament ortodontic
In prezenta malocluziei, este corectarea ocluziei cu tratament ortodontic.
c) Aplicarea aparatelor ocluzale
Este folosit mai mult decât alte metode. Aparatele ocluzale sunt definite ca „suprafețe ocluzale artificiale în mișcare” aplicate pentru a trata tulburările temporomandibulare sau pentru a proteja dinții de abraziune. S-a raportat că 3,6 milioane de „gărzi de noapte” sunt făcute anual în Statele Unite pentru a preveni deteriorarea cauzată de bruxism. Aparatele ocluzale sunt numite „plan plat”, „atela relaxantă musculară”, „garda de noapte” sau „aparatul ortodontic” în diverse publicații.
Scopurile utilizării aparatelor ocluzale în bruxism:
i) Pentru a reduce sau a preveni daunele care pot apărea din cauza uzurii (uzura dinților),
ii) Reducerea activității mușchilor de mestecat (temporal și maseter),
iii) Pentru a asigura simetrie în activitatea musculară bilaterală,
iv) Pentru a crea normalizarea tiparelor de contracție musculară,
v) Conștientizarea pacienților cu privire la obiceiurile lor,
vi) Pentru a minimiza durata contactului parafuncțional al dinților.
Persoanele fizice trebuie informate înainte de aplicarea aparatului că aparatele ocluzale nu sunt menite să trateze bruxismul, ci să încetinească sau să prevină progresia problemelor care pot apărea în sistemul de masticație.
Bruxismul la copii este de obicei fiziologic, adică inofensiv. Adesea, dacă există un contact precoce la unii dinți, sistemul de mestecat încearcă să creeze o structură dentară mai funcțională prin erodarea acesteia. Prin urmare, de obicei nu este necesar niciun tratament. Aparatele ocluzale din material acrilic moale și/sau dur pot fi folosite la copiii cu bruxism activ la dimensiuni care trebuie tratate. Într-un studiu realizat la grupa de vârstă 3-5 ani, s-a afirmat că uzura dinților continuă să crească la copiii care nu folosesc aparate intraorale, iar uzura dinților încetează la copiii care folosesc aparate. Deoarece aparatele folosite la copii pot afecta dezvoltarea, acestea trebuie verificate frecvent și trebuie avut grijă ca perioada de utilizare să fie cât mai scurtă posibil. După 2-3 luni de utilizare, trebuie verificat dacă bruxismul activ a scăzut și utilizarea aparatului trebuie întreruptă. Dacă bruxismul mai provoacă probleme copiilor la care dezvoltarea continuă rapid, aparatul trebuie schimbat și dezvoltarea maxilarului nu trebuie lăsată să încetinească sau să se oprească.
d) Tratamentul uzurii
Este important să se determine cu exactitate modul în care s-a produs evenimentul în abordarea de tratament a cazurilor în care s-a constatat că cauza uzurii dinților este uzura activă. Modificări ocluzale minore pot fi aplicate în cazurile în care sarcinile transmise dinților în zonele în care uzura nu este avansată pot fi limitate. Restaurările fixe pot fi luate în considerare pentru a conserva dinții la pacienții cu uzură avansată, în special în cazurile în care dimensiunea verticală este redusă și sensibilitatea dentară este extrem de inconfortabilă.
