Îngrijorare; Este o stare naturală de emoție care se resimte în mod firesc în fața unor evenimente care amenință viața umană și care oferă măsuri de precauție care trebuie luate pentru a fi protejate de pericole, ceea ce este foarte important pentru supraviețuirea omului. Deși este deranjantă, anxietatea depinde de activarea sistemului de alarmă din corpul nostru. Acest lucru este foarte valoros pentru a vă proteja.
În viața de zi cu zi, fiecare persoană se poate simți anxioasă din când în când. A avea sarcini urgente care trebuie finalizate într-un timp limitat, a fi blocat în trafic pe drumul către o întâlnire importantă care trebuie făcută, auzirea bruscă a unui zgomot puternic în timp ce stai într-un mediu liniştit sau întâmpinarea unor probleme de relaţie pot fi toate exemple de situații care provoacă anxietate în viața de zi cu zi.
Este firesc să simți anxietatea în astfel de cazuri și are o funcție de adaptare a persoanei la mediul extern, de stimulare și activare împotriva pericolelor. Percepția fiecăruia asupra evenimentelor este diferită. Din acest motiv, anxietatea poate varia de la foarte uşoară la panică. Tulburările de anxietate pot fi menționate atunci când anxietatea scapă de sub control și atinge un nivel foarte intens și perturbă funcționalitatea persoanei.
Tulburări de anxietate
Principala trăsătură a tulburărilor de anxietate este că persoana se simte constant nervoasă, tensionată, neliniștită și stresată fără niciun motiv și într-un mod pe care nu îl poate preveni în viața de zi cu zi. Aceste sentimente sunt însoțite de simptome fizice precum palpitații, transpirații, tremurături, hipertensiune arterială, respirație rapidă, tensiune musculară, dificultăți de respirație, senzație de sufocare, greață. În plus, pierderea controlului, senzația că se va întâmpla ceva rău în orice moment, se experimentează tulburări de somn. Cea mai proeminentă trăsătură în diagnosticul tulburării de anxietate este că intensitatea anxietății afectează viața de zi cu zi a persoanei și provoacă dificultăți în relațiile profesionale și interpersonale. Această caracteristică distinge tulburările de anxietate de anxietatea normală.
Tulburările de anxietate afectează sentimentele, gândurile și comportamentele unei persoane, iar dacă nu sunt tratate, pot duce la probleme semnificative în relațiile sociale, profesionale și interpersonale.
Tulburările de anxietate apar mai ales în timpul adolescenței și provoacă multe evenimente de viață. Tulburările de anxietate sunt destul de comune în societate, iar rata de tulburare de anxietate pe parcursul vieții este de aproximativ 25%. Tulburările de anxietate sunt mai frecvente la femei decât la bărbați.
Tulburările de anxietate reprezintă un grup de diagnostic care include multe tulburări, fiecare cu propriile caracteristici, iar cea mai comună caracteristică a tuturor este anxietatea ridicată. Acest grup include tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, agorafobia, fobiile specifice, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres posttraumatic și tulburarea de stres acut.
Tulburare de anxietate comună
Tulburarea de anxietate generalizată este îngrijorarea excesivă, teama și anxietatea cu privire la evenimentele obișnuite din viața de zi cu zi. Au iluzii că li se va întâmpla ceva rău lor sau celor dragi. Intensitatea și frecvența anxietății nu se potrivesc cu impactul evenimentului de temut. Trăsăturile tipice ale acestei stări nereale și incontrolabile sunt neliniștea, dificultatea de concentrare, tulburările de somn, oboseala și iritabilitatea.
Cel mai important proces mental în tulburările de anxietate generalizată este sentimentul persoanei de lipsă de control asupra mediului. Mintea persoanei este ocupată constant de pericolele care pot apărea din evenimentele pe care nu le poate controla. Urmărește constant stimulii care pot reprezenta un potențial pericol și ignoră stimulii care nu reprezintă un pericol. Această mentalitate este automată la persoanele cu tulburări de anxietate.
Oamenii pot fi conștienți de faptul că anxietatea pe care o experimentează nu este realistă, dar nu pot preveni anxietatea pe care o experimentează. Uneori s-ar putea să nu admită că anxietatea lor este excesivă și nefondată. Deoarece oamenii se confruntă cu simptome fizice legate de anxietate în mod continuu și intens, aceste simptome fizice provoacă anxietate de boală fizică la oameni. Această situație intensifică anxietatea și determină oamenii să consulte un medic din motive precum boli de inimă, stomac, dureri de cap, gât și umăr.
Prevalența tulburării de anxietate generalizată în comunitate este destul de mare. Incidența este mai mare la femei decât la bărbați.
Tulburare de panica
Principala trăsătură a tulburării de panică este prezența atacurilor de panică bruște, neașteptate și recurente foarte severe. Atacul de panică este un sentiment de frică și anxietate intensă, care nu este constant, dar este trăit din când în când și atinge cel mai înalt nivel în câteva minute, însoțit de diverse simptome fizice și emoționale și de un sentiment de pericol iminent.
Palpitații, transpirație, tremur, ritm cardiac ridicat, senzație de sufocare, durere în piept, greață, amețeli, senzație de leșin, amorțeală, bufeuri, derealizare (alienare, sentiment ireal), depersonalizare (înstrăinare de propriul corp, senzație de a privi din afară) , simptome precum pierderea controlului, frica de a înnebuni și senzația că vei muri. Cel puțin patru dintre aceste simptome coexistă și apar brusc, în locuri neașteptate. Aceste atacuri pot dura de la 5-10 minute la câteva ore.
Persoanele cu tulburare de panica sunt ingrijorate ca vor avea din nou atacuri de panica, sunt in mod constant ingrijorate de severitatea si consecintele atacurilor si prezinta modificari comportamentale semnificative pentru a nu mai experimenta aceste atacuri. Atacurile de panică pot arăta evitarea locurilor și situațiilor în care trăiesc. Acesta este motivul pentru care unii oameni care au atacuri de panică le este frică de a ieși. agorafobie pot apărea.
Agorafobie
Agorafobia este evitarea locurilor în care le poate fi dificil să scape/obține ajutor în momente de pericol sau locuri în care se simte rușine. Agorafobia este cea mai frecventă tulburare de anxietate.
Persoanele cu agorafobie evită de obicei aglomerația, șofatul, autostrăzile și locurile înalte, cum ar fi lifturile, autobuzele, avioanele, piețele și centrele comerciale. Acești oameni s-ar putea să nu iasă deloc din casă sau pot ieși numai cu oameni în care au încredere. Deși de obicei este văzută împreună cu atacurile de panică, agorafobia poate fi văzută și singură.
Unii oameni care au atacuri de panică recurente încep să stea departe de locurile în care au avut aceste atacuri. Această situație tulburare de panică cu agorafobie se numește.
Fobie specifică
Fobia specifică este o frică intensă și persistentă față de un anumit obiect sau situație și evitarea acestor situații sau obiecte. Atâta timp cât persoana este departe de obiectul sau situația fobică, nu există nicio problemă. Când este expus obiectului sau situației de care se teme, simte o frică severă și experimentează anxietate care ia forma unui atac de panică.
Cele mai frecvente fobii sunt înălțimea, în interior, zborul, văzul de sânge, rănirea, ace și fobiile animalelor, cum ar fi pisicile, câinii, păianjenii și șerpii. Aceste temeri sunt atât de intense la oameni încât fac un efort irațional pentru a evita aceste obiecte și situații. De exemplu, ei pot evita să nu primească niciodată o injecție sau chiar să meargă la medic, chiar și în cazul unor afecțiuni grave, deoarece le este frică să nu se injecteze.
Fobie sociala
Persoanele cu fobie socială au o teamă irațională, excesivă, încăpățânată de a fi umiliți sau stânjeniți în situații sociale sau în situații care necesită performanță (cum ar fi susținerea unui seminar, susținerea unui discurs) și evită aceste situații. Ei își fac griji că vor fi stânjeniți sau umiliți și cred că vor greși în mod constant și nu vor reuși. Pentru a face față acestei situații, ei încearcă să facă totul perfect și perfect. Din acest motiv, își restricționează comportamentul în medii sociale sau evită să intre în medii sociale.
În situațiile care necesită a fi în medii sociale și a face performanță, apare o reacție bruscă de anxietate și această anxietate poate fi sub forma atacurilor de panică. În general, fobii sociali simt dorința de a se îndepărta de mediu, cu convingerea că aceste anxietate și simptome fizice vor fi observate de alți oameni și vor fi umiliți. Ca urmare, munca persoanei, activitățile școlare și sociale sunt afectate negativ, provocând probleme în aceste zone.
Fobia socială apare de obicei în situații precum vorbirea în public, participarea la o petrecere, întâlnirea cu oameni noi, întâlnirea/vorbirea cu sexul opus, vorbirea cu persoane cu statut înalt, cum ar fi șeful, vorbirea la telefon, urmărirea altor persoane în timp ce a face o treabă (mănâncă, scrie etc.).
Fobia socială începe de obicei în adolescență și este mai frecventă la femei decât la bărbați.
Tulburare obsesiv-compulsive
Obsesia înseamnă obsesie. Obsesiile sunt gânduri și impulsuri încăpățânate care sunt găsite fără sens de către persoană, repetate involuntar și nu pot fi îndepărtate din mintea cuiva și deranjează grav persoana. Ei încearcă să neutralizeze aceste gânduri și impulsuri cu alte gânduri și comportamente repetitive pentru a le scoate din minți, a le ignora și a scăpa de ele. Aceste gânduri și comportamente repetitive se numesc compulsii.
Compulsiile sunt comportamente repetitive sau activități mentale pe care oamenii le dezvoltă ca răspuns la obsesiile repetitive. Scopul compulsiunilor este de a trece senzația de disconfort și de a preveni evenimentele înspăimântătoare. Cu toate acestea, legătura dintre evenimentul/situația pe care încearcă să o prevină sau prin care să treacă nu este realistă. Oamenii repetă anumite comportamente deși consideră că este exagerat sau nerezonabil. De exemplu, am încuiat ușa după ce am ieșit din casă? Se simt obligați să ia măsuri nerealiste, repetitive, cum ar fi verificarea ușii din nou și din nou sau numărarea pentru a preveni ceva rău să i se întâmple copilului lor. Cele mai frecvente compulsiuni sunt curățarea, verificarea și mișcările repetitive.
Persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă le este adesea rușine că se află în această situație și încearcă să o ascundă. Este comună în societate, incidența sa este egală la bărbați și femei. Vârsta medie de debut este între 18-30 de ani. Cu toate acestea, poate începe mai devreme la bărbați decât la femei. Cu toate acestea, poate fi observată și la vârstnici și copii.
Stres post traumatic
Această tulburare este o problemă pe termen lung care apare după ce persoana a fost expusă sau a fost martoră la un eveniment traumatizant, cum ar fi agresiunea sexuală, tortura, moartea, accidentele de circulație sau dezastrele naturale. După asemenea situații stresante intense, oamenii continuă să simtă frica, neputința și oroarea pe care le-au trăit de mult timp.
Persoanele cu tulburare de stres post-traumatic experimentează frică intensă și evitarea stimulilor care le amintesc de traumă, precum și flashback-uri repetate persistente ale evenimentului traumatic. Pot să apară, de asemenea, simptome precum lipsa de răspuns, răspunsul lent și apatia. Ei evită cu fermitate orice conversație sau eveniment care le-ar putea aminti de evenimentul traumatizant.
CARE SUNT CAUZELE TULBURĂRILOR DE ANXIETATE?
Se știe că mai mulți factori pot fi eficienți în formarea tulburărilor de anxietate. Pot exista mulți factori, cum ar fi trăsăturile de personalitate, structura genetică, învățarea, stresurile recente. Uneori, doar una sau mai multe dintre acestea se pot reuni și pot juca un rol în formarea tulburărilor de anxietate.
Cauza fiecărei tulburări de anxietate poate fi diferită și, în unele cazuri, poate să nu fie ușor de găsit cauza.
Genetic
Caracteristicile ereditare pot fi eficiente în tulburările de anxietate. Riscul de a avea tulburări de anxietate crește la persoanele cu antecedente familiale de tulburare de anxietate sau orice tulburare mintală. Tulburările de anxietate sunt mai probabil să apară la persoanele care sunt anxioase, deprimate, critice, au așteptări mari, nu permit copilului să se exprime și cresc în familii opresive.
Personalitate
Persoanele cu anumite trăsături de personalitate sunt mai predispuse la tulburări de anxietate. Oamenii care devin entuziasmați, furioși, retrași, timizi, emoționali și sensibili au un risc mai mare de a avea o tulburare de anxietate.
Învăţare
Unii oameni dezvoltă o anumită reacție în fața unor evenimente/situații îngrijorătoare, înspăimântătoare sau iritante. Mai târziu, ei pot simți anxietate manifestând aceeași reacție în fața unor evenimente sau situații similare. De exemplu, o persoană care a fost atacată de un câine fără stăpân poate prezenta semne de anxietate extremă, frică și evitare, chiar și atunci când este confruntă cu un câine îmblânzit.
Evenimente de viață stresante
Ca urmare a evenimentelor de viață stresante pe care oamenii le experimentează unul după altul, crește riscul de a experimenta tulburări de anxietate. Stresul întâlnit în viață, precum dificultățile financiare, problemele de sănătate, responsabilitatea excesivă, istoricul de anxietate, stresurile frecvente, pierderile, sprijinul social insuficient sunt, de asemenea, factori de risc în dezvoltarea tulburărilor de anxietate.
TRATAMENTE ALE TULBURĂRILOR DE ANXIETATE
Tulburările de anxietate sunt o problemă care poate fi depășită prin obținerea ajutorului de la profesioniști în domeniul sănătății mintale, cum ar fi psihologii clinicieni și psihiatrii.
Terapiile cognitiv-comportamentale și tratamentele medicamentoase sunt utilizate în tratamentul tulburărilor de anxietate.
În special, terapiile cognitiv-comportamentale sunt foarte eficiente în tratamentul tulburărilor de anxietate. Terapiile învață adesea persoana să-și înțeleagă sentimentele, gândurile și comportamentele și să gestioneze anxietatea, pe lângă tratarea tulburărilor de anxietate.
În terapiile cognitiv-comportamentale, oamenii sunt învățați să pună capăt comportamentelor lor nedorite folosind tehnici precum expunerea, desensibilizarea sistematică și să se relaxeze cu exerciții de respirație și exerciții de relaxare. În plus, prin examinarea și restructurarea gândurilor lor, indivizii dezvoltă atât noi moduri de a gândi anxietățile lor, cât și modalități de a face față anxietăților lor mai eficient.
Consumul de droguri ocupă un loc foarte important în tratamentul tulburărilor de anxietate. Medicamentele ameliorează semnificativ simptomele de anxietate. Cu toate acestea, numai tratamentele medicamentoase nu sunt suficiente. Utilizarea pe termen lung a acestor medicamente poate fi utilizată doar temporar, deoarece implică diverse riscuri, cum ar fi dependența. Din acest motiv, psihoterapia trebuie neapărat luată și gândurile care provoacă tulburarea de anxietate trebuie reconsiderate pentru ca persoana să devină mai funcțională. Restructurarea gândurilor reduce posibilitatea reapariției acestei boli și permite persoanei să aibă o mentalitate mai sănătoasă.
SENTIMENTE, cum ar fi anxietatea și frica față de evenimentele care dă naștere la viață, sunt naturale. CU toate acestea, DACĂ ACESTE ANXIETĂȚI ȘI TERI SUP CONTROLUL DVS. ȘI ȚI AFECTEAZĂ VIAȚA NEGAT, PUTEȚI DEPĂȘI ACEASTA PROBLEMĂ ȘI ȚI PUTEȚI PROTEJA CALITATEA VIEȚII OBȚININD AJUTOR DE LA UN PSIHOLOG SAU DE LA UN SPECIALIST PSIHIATRU.
exp. Psihologul Nilgün HASAN DEREKOY
doctorsite.com
